Aici poate fi reclama ta!

Fuga în Egipt. Donkie măgarul și Senenmut. Nimic despre Zamolxis

templu hatshepsut
Templul Hatshepsut inainte de pandemie

Fiindcă veni vorba de Egipt. Am oprit toate știrile din casă și am dat pe History. Unde, culmea, tot Egipt! Da, dar altfel, cu Bettany Hughes! Profa asta de istorie are niște documentare din care întotdeauna înveți câte ceva. Bine, vorba unui coleg de-al meu, fată frumoasă dar are și slăbăciuni…

Și cum ziceam, obosit de președinți și de liberali și de ciolaci, am zis că mai bine mă uit la profa mea de baremi să mai prind câte o poveste. Că oricum, totu-i de la bani, nu există alt motiv de râcă-n lumea asta.

Și-ncepe tanti să-mi povestească istoria de 5000 de ani a civilizației de pe Nil. Numai că la început n-am înțeles de ce a plecat ea de la Cairo, în sus, pe fluviu. De ce n-a venit ca omul, de la Hurgada în jos!? Apoi, m-am prins. A ținut să ne amintească de moda englezilor din vremea de „belle epoque”. Atunci, cică nu găseai picior de lord în timpul iernii în Anglia. Toți mergeau să-și petreacă vremea rece pe Nil. (Cică și pe Agatha Christie a exasperat-o chestia asta, de aia a scris Moarte pe Nil!)

Deci, ca să știți și dvs, o călătorie pe Nil în acea perioadă, în vremea frumoasă de dinaintea Marelui Război, costa aproximativ 12.000 de lire în banii de atunci. Și era doar de la Cairo până la Luxor fără a pune la socoteală mersul prin bazare! Astăzi, dacă ai minte, te duci cu avionul la Hurgada și faci drumul în aval. Și te costă doar vreo 700 de euro

Marketingul din care e musai să învățăm și noi

Și m-am prins cum se învinge recesiunea. Aduci o profă de istorie, bună, cu țâțe mari și-o pui să povestească despre Nil. (Noi l-am trimis pe Sas, dar asta nu se pune…) O chestie nemaipomenită și din care ar trebui să-nvățăm și noi este felul în care spune poveștile tanti Bettany. Adică ea a primit un vapor pe care a mers singură! Nu mai era nimeni pe tot vaporul ăla decât ea și cameramanul. Și vreo 4 marinari, că n-au nevoie de mai mulți, noaptea nu se merge cu vaporul, doarme toată lumea.

Acum, vorbind serios, ar trebui să înțelegem că pentru reușita documentarului, pe care mă gândesc că-l plătește statul egiptean, era nevoie de liniște. Să poată opri și filma unde vrea dumneaei. Cam așa se face marketing, așa este promovarea turistică. Iar egiptenii au mare nevoie acum, că pandemia și atentatele SI de mai înainte cred că i-a cam secătuit. Că n-au prea avut turiști din cauza asta…

Bettany Hughes știe meserie. Ne-a băgat o secvență cu o barcă și doi egipteni ce vâsleau de zor pe lângă vapor. În amonte, vă dați seama ce mușchi avea barcagiul! Căci celălalt era ocupat să arunce marfă pe puntea vaporului. Cum ar veni vorba, se mai face și astfel de comerț cu turiștii pe Nil. Iar Bettany a probat eșarfa, nu mai știu și dacă vreo galabie, a ales ce i-a plăcut și le-a aruncat pachetul cu boarfe înapoi în barcă, împreună cu banii pe cumpărături!

Vă dați seama!? În timp ce tanti Bettany proba textila, ăia doi, caiaceau pe lângă vapor. Și n-au negociat nimic, cât au zis atât au primit! Arabii adevărați se revoltă la faza asta, dar nah, e artă cinema!

Așa ceva este numai în film, credeți-mă! Niciun comerciant nu aruncă marfa pe puntea vaporului și să aștepte banii înapoi! Ofi fost pe vremea lui Mihai Viteazul, dar acum nu. Mai ales dacă printre turiști sunt și români… 

magar blog Timisoara
Vaibonț, Vaibonț! Ca sa pui mana pe magar trebuie sa platesti!

Măgarul, erou național!

O altă figură care știu că-i ireală este faza cu măgarul. Adică, zice Bettany, dacă n-ar fi acest animal atât de puternic și de răbdător (și de deștept, zic eu) Egiptul n-ar fi astăzi cu atâtea piramide. Măgarii, domnilor și doamnelor, ei au dus Egiptul în spate!

Și zice tanti Bettany, oprește aici! Și căpitanul pune frână și vaporul oprește dar mai așa, mai la câțiva metri de mal. Profa văzuse niște măgari pe mal, nu am înțeles ce treabă aveau ei acolo dar ideea este că turiștii pot cere oricând să oprească vaporul. Ca la noi când te urci în tren și tragi semnalul de alarmă că l-ai uitat pe ăla micul pe peron. Și profa se udă pe călcâie, că v-am zis că nu e la ponton, dar se duce la un măgar și în timp ce mângâie botul animalului întreabă (pe stăpân): Vai, ce drăguț! Cum îl cheamă? Donkie zice stăpânul! Bine, bine, știu că-i măgar dar cum îl cheamă. Ceață pe Nil, nimeni n-a știut să iese din buclucul ăsta.

În fine, vă zic eu că este ireal, egiptenii abia te-așteaptă să le pipăi măgarul că se și apucă să strige la tine: Vaibonț! Vaibonț! Adică traducerea de la „five pounds” adică cinci lire. Și le dai că altfel  ți-e rușine ce scandal fac. Românii nu dau, ei zic ia-ți dreacu animalu’ dacilea că nu dau nimic pentru putoarea asta!

Și-ncheie Bettany Hughes pledoaria ei pentru măgari, că nu se bucură de atâta popularitate pe cât ar trebui, nu-i laudă nimeni pentru cât muncesc. Mă rog, e invers ca la România dar nah, nu e filmul meu…

copii egipteni
Copii la țesut covoare
muncitor la ciolit de piatra
copil muncitor in piatra

Slăbăciuni și scăpăciuni

Cum vă ziceam, rețeta succesului în marketing turistic este să pui o tanti bună cu țâțe mari dar și mioapă! Sau care vede numai ce vrea ea. Mi-aduc aminte că la Deir El Medina a văzut imediat că pe-un perete era Hatshepsut cum și-o punea cu Senenmut, maistrul ei care i-a făcut toate marile construcții.

Deir El Medina este localitatea unde locuiau muncitorii de la temple, meșterii, artizanii… Ei bine, acolo, în afara vechii așezări, dacă s-ar fi uitat cu atenție, Bettany Hughes ar fi văzut că egiptenii își exploatează copiii. Practic, erau puși la cioplitul alabastrului. Sau la țesutul covoarelor… Și nu trebuie să bați atâta drum ca să-i vezi! Acolo, sub ochii dumneaei…

Mie mi-este neclar dacă occidentalii sunt prefăcuți în ceea ce privește drepturile copiilor sau toată treaba depinde doar de conjunctură.

Sau poate că englezii sunt prea familiarizați cu fosta lor colonie, încât este deja ceva banal și nu mai disting pădurea de copaci…

Bettany Hughes are ceva cu România?

Da, eu cred că are! Păi, cum altfel să interpretez atitudinea dumneaei că pe tot parcursul filmului nu a scos un cuvânt despre România. Nimic despre Dacia!

N-a spus un cuvânt despre daci, despre Zamolxis, mai ales că acesta a deprins multe învățături religioase după o călătorie în Egipt. Sau o fi fost invers!? El i-a învățat pe egipteni? Sper că le-o fi zis Iohannis vreo două…

Atitudinea anti-românească a acestei profe răsfățate a ieșit în evidență cel mai mult atunci când a trecut prin ecluza de la Esna! N-a spus niciun cuvânt că acestea au fost făcute cu o contribuție decisivă românească. (Romenergo SA) Și că pe podurile rulante de la ecluza Esna scrie UM Timișoara…

Veșnica atitudine anti-românească a occidentalilor! Eu deja sunt verde!

Despre mateibit Articolele 37
Matei Bitea, fost jurnalist, cam 25 de ani de presă scrisă. Toată viața fotograf...

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns