Aici poate fi reclama ta!

Cum se dă cu chifle de la ziar, de la Adevărul. Unii sar după ele!

ziar Timisoara blog Adevarul
Capturi de ecran din ziarul Adevarul

Dacă în primii ani de presă, eu aș fi dat în ziar niște „chifle”, așa cum ne servește ziarul Adevărul de la o vreme, păi mi-ar fi dat Buzzi numai picioare-n cur! Și nu numai el, ci și Dolot și Cavadia, fie-le țârâna ușoară! Dar nu numai atât, n-aș fi îndrăznit să mă apropii de secretariat cu un text care să nu poată fi verificat. Adică sursa informației, înregistrare pe bandă, fotografii, mă rog, tot ce ar fi putut să-mi susțină mie textu pe care-l duceam la publicare.

Să mă apropii de ușa lor cu un text în care o luam prin bălării și făceam propagandă unuia sau altuia, fără a avea vreun temei… păi asta n-aș fi îndrăznit! Necum să mai și apară. Or, acum, în epoca lui „dacă aveți cumva o informație sau o fotografie care ar putea fi folosită ca știre” să dai tot felul de aiureli drept știre, să alergi după conturile sociale să reiei ce se bășește unul sau altul, scuzați, asta nu e presă.

Și n-aș fi zis nimic nici acum, opinia mea este că fiecare are creier să distingă adevărul de minciună, dar se pare că cineva ne ia pe toți de proști. Bunăoară, nu mai departe de ziele trecute, la fel ca altădată de fapt, vine Dragnea și dă informații bombă la (I)Realitatea TV. Îl întreabă prezentatoarea dar de unde știți, aveți o sursă, un document? El zice că ah, dar vorbește lumea! Cum, n-ați auzit? Și a mai dat el și înainte informații din astea credibile, vorbește lumea, vă aduceți aminte, înainte de a se înscrie Dragnea la ultima facultate, zicea că i-au spus lui niște oameni…

Bun. Să lăsăm pe Dragnea și să ne oprim la Adevărul care ne (dez)informează.

Academia corectitudinii politice

Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, unul din marii adepți ai naționalismului românesc, apare azi în Adevărul explicându-ne el nouă ce corectitudine politică păguboasă se face în SUA. Cum li se spune profesorilor să pledeze și să-i instruiască pe studenți astfel încât copiii să primească nume neutre. Adică, vezi Doamne, prin ceea ce ne transmite Ioan-Aurel Pop, așa trebuie botezați pruncii, astfel încât să n-aibă probleme când cresc, poate-și schimbă sexul!

Adică, sugerează domnia sa, americanii trebuie să aibă în vedere faptul că odraslele lor vor dori să-și aleagă sexul. Să nu le stea nimeni în cale. Și mai zice că dacă te opui la o asemenea tendință vei avea belele. Și dă exemplu cu profesorii din SUA care sunt instruiți să-și edue mai departe studenții în acest mod. Iar dacă un profesor iese din linia asta, el va fi dat afară din universitate. (!?)

Dar acest domn, președinte de academie, nu dă drept sursă decât un prieten de-al lui de la o universitate de prestigiu. Nu aia, nu aialtă, nu, nimic, niciun nume!  Este de prestigiu! La fel ca și atunci când un prezentator tâmpit zice: Această operă de artă este foarte veche! Nu din secolul cutare, ci e foarte veche. Sau pe stadion sunt mulți oameni, nu zece mii sau câți or fi, că ziaristul n-are voie să vină cu de-astea, el dă informații nu păreri…

Vă spuneam deci, o informație care nu poate fi verificată, care pare o făcătură în toată legea ni se servește drept adevăr! Noi la articolele astea pline de informații dubioase le ziceam „chifle”! Acum, în 2021, probabil se numesc kkturi.

Marii turiști în dublu exemplar. La Dubrovnik și la Mamaia (stațiunea!)

Bun, altceva. În urmă cu câteva zile altă chiflă. Dau ăștia de la Adevărul un articol unde turismul din Croația este făcut una cu pământul, că te fură, își bat joc de tine și ce mai, e mai bine la Mamaia! (Mă refer la stațiunea Mamaia, dar dacă tot veni vorba, de unde naiba o fi numele ăsta!? Poate că de la Vaslui, eu știu, de pe-acolo cred, dar nu contează…)

Esența este că articolul la care mă refer are drept sursă tot un cont social. Cică e povestea veritabilă a unui român care a fost insultat ani de zile de agențiile de turism din Croația, neserioase și jmechere fire-ar ale dracului! Așa s-a hotărât el să-și facă singur rezervarea la Dubrovnik. Dar ăia i-au tras o țeapă, ceva de genul cu afară-i vopsit gardul și-năuntru-i leopardul. Adică l-au furat, i-au dat scule defecte, ce mai, croații și-au bătut joc de el.

Apoi, cum iese din hotel de la Dubrovnik, turistul român s-a dus la Mamaia. Deci, sublinez, nu în alt sezon, ci imediat ce-a terminat cu Dubrovnikul a tras o fugă pe Litoral. Așa fac turiștii români, așa sunt concediile lor.

N-a auzit o manea (!), personal amabil, prețuri corecte și curățenie peste tot. Vezi, nene, unde era Riviera, la noi, la Mamaia! De curiozitate, m-am uitat și eu de unde s-a inspirat autorul acestui material de senzație. De pe un cont social. Care bate apa-n piuă, este o poveste cusută cu ață albă, o făcătură, o invenție. Nu tu nume de hotel unde ai fost jecmănit, nu reclami tu la protecția consumatorilor, nu cauți să fii despăgubit, ce mai, fake!

Treaba asta ar putea merge la oameni care n-au fost în viața lor în Croația. Care habar n-au cum se fac rezervările, care mai mult de Mamaia, Varna și Thasos n-au văzut nimic. Adică la oameni care au votat cu Viorica Dăncilă…

Quid prodest?

Fac parte dintre aceia care știu că nimic din ce apare în presă nu este întâmplător. Pot spune că în lipsa unor dovezi concrete, a unor probe, a ceva care să demonstreze articolele de mai sus, sunt mari șanse ca totul să fie o minciună. Și mă întreb: cui folosesc? Sau să se fi coborât într-atât de mult nivelul presei din România încât poți să scrii după ureche și totuși apari pe prima pagină?

Nu cred că sunt chiar tâmpiți cei de la Adevărul. Totul este făcut cu bună știință. De ce? Păi probabil că mutrele unora dintre noi cer palme, alții or fi idioți. Dar nu cred că baș toți… Deocamdată mă opresc aici și vorba unui clasic: să stăm cu pleoapele pe Adevărul! Să vedem ce mai scornicesc…

» Citește și Antivacciniștii, Certitudinile Hazardului și ziarul Adevărul

» Citește și Timișoara de lângă noi și blestemul universal valabil

PS: Buzzi, Dolot au fost primii mei șefi. Mircea Cavadia mi-a fost altceva…

Despre mateibit Articolele 37
Matei Bitea, fost jurnalist, cam 25 de ani de presă scrisă. Toată viața fotograf...

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns