Primul Daimler băgat în grajd. Se nasc și mor legende

Daimler Mail Phaeton
Daimler Mail Phaeton; primul automobil al Casei Regale a Marii Britanii; By ell brown - https://www.flickr.com/photos/ell-r-brown/4575465734/, CC BY-SA 2.0, Link

28 mar 1900 Prințul moștenitor are mașină

Prințul de Walles, viitorul rege Eduard al VII-lea, cumpără un Daimler Mail Phaeton, acesta fiind primul atutomobil din proprietatea familiei regale. Nu există dovezi că Bertie, diminutivul prințului, ar fi condus această mașină. Mai degrabă nu, așa cum aflăm din Drive-my.com, interpretând amintirile lui S Letzer, primul șofer regal. Esențial este că Daimlerul a fost primul „locatar” al garajului regal.

Prințul a cumpărat acest model de 6 cp, mai mic decât cel al Lordului Montagu de Beaulieu, de 12 cp, probabil din teamă. Cu un an înainte Bertie fusese accidentat de mașina Lordului. De-a lungul timpului, la Royal Mews, grajdurile și garajul regal, s-au adunat mai multe limuzine. Cele din timpurile moderne le puteți vedea la linkul de pe MotoringResearch. Cele de epocă, așa cum am spus, la muzeul de la Royal Mews de la Palatul Buckingam.

29 mar 1919 Începe istoria mașinilor Tatra

Hans Ledwinka prezintă camionul TL4. Este debutul adevăratei industrii constructoare de utomobile și camioane și care se va numi Tatra. Peste cinci ani, în 1924, va apare uzina care va deveni una dintre cele mai vechi firme din Europa, va lua ființă din fuziunea a două societăți, și acestea având o vechime remarcabilă. Prima, fondată în 1850, era producătoare de trăsuri și calești, a doua (1852) construia vagoane de cale ferată.

Acționarii societății nou înființate au fost convinși de automobilul realizat de Ledwinka în 1923 și care se numea Tatra T11. Acesta a fost primul automobil al societății Tatra. Istoria firmei se întinde până în zilele noastre și a produs atât camioane cât și automobile. Însă la acestea din urmă s-a renunțat în 1999. Revenind, Tatra T11 s-a produs între 1923 și 1927 și a reprezentat încercarea inginerului Ledwinka de a construi o mașină accesibilă populației, ceva similar cu Fordul T38 din America. Acum, Tatra produce doar camioane. Mai multe despre istoria Tatra.

30 mar 1899 Societatea Renault Freres din Billancourt

Renault a fost înființată de trei frați, Louis, Marcel și Fernand cu un capital social de 60.000 franci. Este un producător prea important pentru Europa în general și România în special, astfel încât să-l menționăm în câteva rânduri. Trebuie însă să spunem că Renault înseamnă una dintre primele companii care a înțeles că pentru a-și promova produsele, respectiv automobilele, este nevoie de participarea la competiții. Aceasta a însemnat însă și un sacrificiu, căci Marcel Renault moare în 1903 într-un accident din cursa Paris-Madrid. Momentul este o lecție și pentru alți constructori de automobile, căci de atunci a apărut și ideea de a folosi piloți profesioniști pentru competiții.

Un alt element important în istoria Renault este participarea statului la capitalul social. Uzinele Renault au fost naționalizate în 1945 devenind regie națională. Este adevărat că transferul de proprietate s-a făcut și datorită acuzațiilor de colaborare cu mașina de război hitleristă. Compania va fi însă administrată printr-un management privat, ceea ce o va fce să prospere. Este un exemplu de profesionalism. Apoi, în 1996, Renault s-a privatizat. Astăzi, statul deține doar o participație de aproximativ 15%. Informații detaliate despre Renault găsiți pe wikipedia sau site-ul oficial Renault.

31 mar 1963 Desființarea tramvaiului la Los Angeles

După 90 de ani, tramvaiul din Los Angeles își încetează activitatea. Acesta a fost deservit în cea mai mare parte a lui de către societatea Pacific Electric, între 1901 și 1961. Ieșirea din circulație a tramvaielor înseamnă de fapt instaurarea epocii automobilului și a transportului privat. Tramvaiele din LA reprezentau unul dintre cele mai mari parcuri de acest gen din lume. Însă concurența autobuzelor cu motoare Diesel le-a fost fatală.

Mai mult, scoaterea din uz a tramvaielor coincide cu proiectarea și construirea locuințelor unifamiliale prevăzute cu garaj. În America, automobilul devenea un mijloc nu doar necesitate, ci și de pură plăcere. Steven Ealson în StreetCar History Los Angeles spune că americanii erau înnebuniți de plăcerea de a conduce mașina pe zeci de kilometri. Doar așa, din pură plăcere. Să mai notăm că tramvaiul, deși este o invenție europeană, a fost preluat și dezvoltat la superlativ în America. Aceeași car l-a aruncat la gunoi în primii ani de avânt economic de după război.

1 apr 1961 Amphicar-ul, un produs al visătorilor

Se lansează în producția de masă unul dintre cele mai vechi deziderate ale constructorilor de mașini: automobilul amfibie Amphicar 770. Este proiectat de Hans Trippel și asamblat de Quandt Group din Berlin. Hans este unul dintre proiectanții de elită ai mașinilor germane, el punându-și amprenta pe câteva modele Mercedes. Ouandt Grup a aparținut industriașului german, multimiliardar Herbert Quandt, cel care, se spune, a făcut avere în cel de-al doilea război mondial din utilizarea sclaviei prizonierilor de război și a evreilor și care, apoi, a salvat BMW de la faliment.

Amphicar 770
Amphicar 770; mașina amfibie care se vinde doar între colecționari

Mașina aceasta amfibie, deși a fost lansată la New York, s-a dovedit a nu avea foarte mare succes. Au fost construite în jur de 4000 de bucăți până în 1965, după care producția a fost oprită. Performanțele acesteia nu excelau în niciunul din mediile pentru care a fost proiectată.

2 apr 1896 Apare marele Peugeot

Société Anonyme des Automobiles Peugeot a fost înființată de Armand Peugeot ca urmare a conflictului cu fratele său Eugene. Așa cum se întâmplă de multe ori în istorie, marile realizări apar ca urmare a unor mari decizii, luate de mari vizionari. Armand Peugeot provenea dintr-o familie de industriași francezi. Familia lui producea o gamă largă de produse de uz casnic, de la arcuri pentru saltele și rame de ochelari până la biciclete.

Însă, în 1896, Armand dorea investiții în automobile cu motoare cu ardere internă. Spre deosebire de fratele său. Investiția inițială este bine condusă de Armand, astfel că în 1899 el producea deja 300 de automobile pe an. Deloc de neglijat, căci în acel an,în Franța se vindeau 1200 de mașini cu totul.

Se va împăca cu fratele său în 1910, averea familiei reunindu-se din nou într-o singură firmă. Armand Peugeot nu mai avea moștenitor, deoarece fiul său murise chiar în anul înființării firmei. Când Armand Peugeot se va retrage, în 1913, compania sa va produce 10.000 de mașini într-un singur an și va fi cel mai mare producător din Franța.

3 apr 1966 Battista Pininfarina moare la vârsa de 72 de ani

Battista Farina (născut la 1893) este cel care a fondat „Carrozzeria Pininfarina” în 1930. Este numele de care se leagă mașini sport sau de lux din Italia, Europa sau America. Pe undeva, toată viața lui este exemplificarea unui personaj care s-a remarcat prin talent. A lucrat de la vârsta de 12 ani pentru fratele său. Apoi, după alți cinci ani, i-a fost ucenic în atelierul, când fratele său și-a deschis o firmă adevărată. Avea un farmec și un talent aparte, o viziune nemaipomenită, așa a câștigat respectul bătrânului Giovanni Agnelli fondatorul FIAT.

A colaborat cu toți oamenii celebri din industria auto. A fost prieten cu Agnelli, Lancia, Fraschini, iar Henry Ford l-a găzduit în America și i-a oferit de lucru. A lucrat pentru aproape toate firmele bune din toată lumea. Prin decret prezidențial, în 1961, i s-a permis să-și schimbe numele în Pininfarina, ca un omagiu pentru activitatea sa, Pinin fiind doar porecla-apelativ.

Viața lui înseamnă mașini și motoare. Puteți găsi documentație pe net câtă doriți, merită însă (re)povestită o întâmplare. Apare scrisă în cartea „Ferrari, povești de la cei care au trăit legende” scrisă de John Lamm. Sergio Pininfarina, băiatul lui Battista, povestește cum i-a aranjat tatălui său întâlnirea cu Enzo Ferrari. Cei doi bărbați au evitat ani întregi să se vadă, fiecare era prea mândru să meargă la celălalt.

Și totuși, întâlnirea le-a fost aranjată în 1951, la Tortona, la mijlocul distanței dintre Torino și Modena. La Torino era sediul Carrozzeria Pininfarina, iar la Modena cel al lui Ferrari. Au luat masa la un restaurant, iar Enzo i-a dat un minut să se hotărască dacă va colabora cu Ferrari. De atunci, între cei doi a fost una din prieteniile care pot fi numite eterne.