Ce și de ce să furi de la Audi

Audi Ingolstadt
Intrarea în uzinele Audi. In plan indepartat este muzeul, in stanga imaginii centrul de vanzari iar in dreapta este intrarea publicului vizitator, a delegațiilor...

„Mă duc să fur un inel de la Audi!” Așa spuneam celor care mă întrebau de ce merg la Ingolstadt. Curând, urma să descopăr că metafora mea este plină de contradicții. Că de la Audi întotdeauna vei putea lua cunoștințe doar prin furt, iar inelul din stemă este imposibil de furat. Ar fi ceva comparabil cu a fura luna! Și într-adevăr, de la Audi poți fura, ai ce fura și chiar merită să furi. Doar că ar trebui o mică discuție asupra ba ceea ce înseamnă să furi.

Ca să poți sustrage ceva de la Audi trebuie să fii pregătit. Și nu mă refer la a organiza detaliile furtului, cine conduce mașina, cine stă de șase și cine e iepurele, nici la talentul conaționalilor mei, acela ca oriunde merg să încerce să șterpelească o bicicletă sau niște rufe întinse la uscat. Mă refer la a avea capacitatea de a înțelege ce furi și cum valorifici ce ai furat. Ori, aici, dacă am fi fost cu adevărat capabili în domeniul furatului, acum am fi fost departe ca nație.

fabrica Audi Ingolstadt
Un remarcabil centru de recreere, un fel de restaurant „casual”, aici clienții sau vizitatorii pot bea o cafea, pot discuta. Cei de la Audi au o puternică latură info-turistică și de marketing relational a activitatii lor. Aparent, nimic nu este secret la ei. Au cele mai bune mașini, așa spun, ei fac altceva… În dreapta intră turiștii! (foto: fotomat.ro)

 Recepția. Primele mașini Audi

Ca să intri pe poarta uzinelor Audi din Ingolstadt este nevoie de o pregătire laborioasă. Am fost surprins să aflu că turul fabricii, cel puțin în cazul meu, a fost planificat cu câteva luni înainte. Nu știu care este limita unui grup, număr maxim de persoane, număr minim, dar precis a fost vorba de o verificare a turiștilor. Cine este, de ce vine la noi, cu ce se ocupă sunt cu siguranță aspecte de care s-au preocupat funcționarii celebrelor uzine din Ingolstadt. Mă bucur că am fost acceptat.

Așadar, ajunsesem în sala de la recepția vizitatorilor. Chiar așa cred că-i și spune – sala de recepție, o încăpere lungă de vreo 50 de metri și lată de vreo 20 care adăpostește birouri, o mică sală de cinema, toalete, seifuri pentru depozitarea obiectelor vizitatorilor, machete și mobilier de hol, perfect pentru cei are așteaptă. Și câteva autoturisme Audi, cu prețurile afișate și în care te poți urca, te așezi la volan și-ți faci un selfie: „Am fost la Audi!”

masini Audi
Primele masini Audi pe care le vezi. Te uiti la ele…

Cred că puțini sunt cei care nu-și fac o poză, un selfie, să și-l pună pe profilul de FaceBook și astfel să arate că a furat puțină distincție și prețiozitate. Căci Audi chiar asta îți oferă. Apoi, după ce te dai jos de la volan, dacă ai puțină răbdare, vei observa că vine o femeie de serviciu cu un aspirator și un set de curățenie. Câteva minute sunt suficiente ca să se șteargă toate amprentele și să fie eliminate toate mirosurile altfel decât cel de piele, cel de mașină nouă, de dur-aluminiu capabil să te transforme într-o nălucă pe autostradă.

Ajuns în sala de recepție m-am înregistrat, mi-am predat telefonul și obiectele de valoare într-un seif, apoi am început să aștept. Vizita mea urma să înceapă peste 30 de minute. Din cele câteva persoane care erau la început în sala de recepție, ceea ce avea să devină grupul meu de turiști s-a închegat în curând. Eram un grup de vreo 30 de persoane, nemți, austrieci, români, ruși, un norvegian, greci și parcă vreo patru turci. Sincer, nu-mi dau seama cum ne-am adunat națiile astea. Undeva, în birorurile de marketing și relații cu publicul ale Audi cineva a muncit cel puțin câteva săptămâni ca să ne grupeze.

 Imensitate. Spre China

Primele momente ale vizitei au fost în sala de cinema. Ne-au prezentat un film care, din câte mi-aduc eu aminte, nu a fost neapărat despre istoria autotusmelor Audi, cât mai ales despre viitor. Asta am înțeles eu: China este piața importantă pentru Audi! Aici se vând din ce în ce mai multe mașini. Din China vine o mare parte din piesele din care este făcut un Audi.

audi ingolstadt
Vedere aeriana Audi Ingolstadt. În prim plan sunt uzinele, în spate orasul. Ca suprafata sunt absolut comparabile…

După film ne-am îmbarcat într-un autobuz și am plecat să vizităm orașul Audi. Căci este atât de mare! Vezi atâtea elemente comune marilor orașe, treci printre hale care nu arată a hale, știi tu că acolo sunt linii de fabricație dar putea fi foarte bine niște mall-uri, pe lângă triaje de căi ferate pline de vagoane cu mașini pregătite de export, aștepți la semafoare în intersecții, mese, bănci și spații verzi, în fața câte unei intrări de sticlă vezi pe cineva vorbind la telefon.

Senzația este puternică. Știi că ești într-o fabrică dar parcă ai fi într-un mijloc de transport în comun. Autobuzul reduce viteza, în fața unei alte treceri pentru pietoni, privind cu nesaț pe fereastră vezi alte persoane vorbind la o cafea, în fața unei intrări grandioase cu uși de sticlă. Este ca și cum ai merge cu autobuzul printr-un mare oraș… Crezi că sunt sedii de bănci, blocuri de locuințe. Nu, sunt hale de producție.

Femeia care este ghid ne explică. Ne oferă date, câte hectare, câte hale, care și când a fost construită.  Rețin o cifră: 75% din mașini pleacă pe calea ferată! Și mă gândesc la exportul celor de la Dacia din Pitești, de la Ford din Craiova… Câtă diferență de eficiență!

Fotografii amestecate

Halele de producție de la Audi sunt așezate pe niveluri. Câte două, trei. Cine a lucrat vreodată în uzină își închipuie cam ce înseamnă două etaje, cu utilaje și depozite, unul peste celălalt, ce complex de forțe și ce structură de rezistență trebuie să fie acolo. Ei bine, să-și închipuie trei etaje!

Suntem într-un fel de cameră cu pereți transparenți. Ni se explică traseele de producție. Evident că nu vom ține minte decât dacă suntem antrenați în acest scop, n-ai voie să fotografiezi, să filmezi, să iei notițe. Privim sub noi: roboți portocalii! Cu brațele ca niște păianjeni uriași, se mișcă în sus, în jos, la stânga și la dreapta, iau piese, se sudează, roboții își transmit piesele între ei. Este ca și cum ar vorbi între ei, eu am terminat, ține, e rândul tău! Totul într-o viteză amețitoare!

masini Audi asamblare
Linie de asamblare masini Audi. Doar roboți. Foto: Audi.com

Două uși suspendate în câteva fire de oțel. Ca niște marionete. Suntem invitați să le ridicăm. Una este al nabii de grea, cealaltă o ridici ca pe o servietă. Prima este din oțel, a doua din dur-aluminiu. Ghidul ne explică: „Aceasta este inovația la Audi, în loc să folosim elemente din oțel, care sunt grele și fac să crească toate costurile, noi am ales dur-aliminiul!”

Se lucrează în trei schimburi dar nu în week-end. Fiecare secție are un panou de afișaj pe care sunt trecute informațiile esențiale de producție: obiectivul zile de muncă și stadiul din fiecare moment. Pe panoul de afișaj al unei linii finale am văzut că un schimb avea obiectiv vreo 300 de mașini în opt ore. Suntem informaţi că, în total, la sfârşitul lui 2018, Audi a produs aproape 500.000 de maşini.

Doi ruși întreabă mereu câte ceva: de unde se ia energie şi cât consumă fabrica, ce se întâmplă dacă este o pană de curent? Femeia le răspunde amabil, fabrica are generatoare de curent. Eu îi spun norvegianului aflat lângă mine: ăștia au venit să spioneze! Ela a râs și a mi-a răspuns că fiecare dintre noi este un mic spion.

Suntem plimbați prin secții. Vedem una, ieșim, ne urcăm în autobuz și plecăm spre altă hală. Urcăm cu un lift, altă cabină-panoramă, alte explicații, coborâm, mergem cu autobuzul. Altă hală, alt tip de producție. Ni s-a spus că turul uzinelor Audi va dura o oră și 40 de minute. Exact atât a fost.

Te-ai fi așteptat să vezi mai mulți oameni. Nu, oamenii conduc cărucioare, aduc piese pentru roboți, supravevghează, se plimbă printre utilaje cu un clipboard, notează. Sau stau lângă vreun display și se uită în el. Lîngă un robot care ajunge de la o foiță metalică, aduce apoi alta pe care o sudează și tot așa, va sfârși prin a construi o siluetă de automobil. Este fascinant să privești cum iese o caroserie. În doar câteva minute.

Oamenii sunt vizibili la liniile de asamblare finale. Echipe specializate: montare motor, instalație electrică, bord, scaune, etc. Vine o caroserie, echipa o ia-n primire, unul aruncă un cablu în interior, celălalt apucă un capăt și-l trage printr-un tub ascuns în podea, motorul se coboară cu un troliu, e greu de explicat cum în 20 de metri se termină o etapă de montaj. Ar trebui să vezi…

Din când în când se aude o melodie. Cineva s-a încurcat, a apărut o probemă, linia se oprește. O altă melodie va spune că e timpul de pauză. Totul se oprește. Apoi, dintr-odată, zumzetul se reia.

Există în halele de producție mici magazine. Poți cumpăra o prăjitură, o cafea sau să iei o mașină Audi în miniatură. Cadouri. Probabil sunt magazine doar pentru turiștii automobiliști.

Diferența esențială

M-am gândit mult timp la întrebarea: care este principala diferență dintre o fabrică de top din Germania și una de top din România? Răspunsul (meu) este foarte simplu: oamenii! Și am să vă explic. Iau de comparație Audi din Ingolstadt și Continental din Timișoara. Da, oamenii sunt principala deosebire. Esențială!

fabrica Audi
Sursa foto Auto-Evolution

Când am intrat prima oară în fabrica de anvelope Continental din Timișoara, am fost uimit de curățenie. Nu mai văzusem atâta curățenie într-o fabrică niciodată. Acesta a fost prima impresie. Expresia „ca-ntr-o farmacie” era perfectă. Mai târziu, observam deja că oamenii scuipă pe jos. Că-și suflă nasul cu două degete, aruncându-și mucusul și strivindu-l cu călcâiul.

La Ingolstadt, la Audi, n-am văzut așa ceva. Sunt aproape sigur că nici nu există. Și credeți-mă, știu să găsesc petele de flegmă de pe betonul lustruit.

Cred că dacă un muncitor din România s-ar duce să lucreze acolo, ar putea să devină un muncitor neamț. Un șef de secție neamț de la Audi, transferat într-o uzină românească, ar deveni în scurt timp un șef de secție român, suntem foarte convingători în privința asta. Ar ajunge să scuipe și el sau ar pleca înapoi. Acesta este un alt mod de a vedea transferul de tehnologie.

Și ar mai fi și altele, dar cea de mai sus mi se pare esențială.

Mărturisesc, când am plecat de la Audi, simțeam că în buzunarul meu este unul din inelele lor. Așa…