Autobianchi cel mic, un Ferrari urât, formula ucigașă…

Autobianchi Bianchina
Autobianchi Bianchina, foto Lothar Spurzem

11 ian 1955; Autobianchi, mașini mici la propriu

Ia ființă Autobianchi, companie italiană producătoare de automobile care a funcționat până în 1995. Autobianchi a fost un melanj rezultat din ideile și capitalul a trei producători diferiți. Primul, Bianchi, cea mai veche firmă de produs biciclete care încă este activă. Al doilea, Pirelli, una dintre mărcile de anvelope care nu au nevoie de prezentare. Apoi, Fiat, adică Fabrica Italiană de Autoturisme Torino. Autobianchi a fost în mod clar preocupată de producția de mașini de familie mici, chiar mignone.

Au fost produse doar câteva modele de-a lungul existenței sale, nu au reprezentat o forță în domeniul producătorilor auto din cauza unor considerente obiective. În primul rând, Autobianchi a pornit din start ca o mașină pe care să se testeze tehnologii inovatoare. Concepte de avangardă care, apoi, în funcție de rezultate, să fie implementate în producția Fiat. Modelele Autobianchi erau și mai scumpe decât produse similare oferite de Fiat. Modelul cel mai mare produs a fost Autobianchi 111, construit între 1969 și 1972. Era o mașină de familie care a deschis drumul pentru adevăratele autoturisme Fiat 124. Vezi Autobianchi 111 pe Autopedia

12 ian 1822; S-a născut Lenoir, creatorul Hippomobile

Jean Joseph Étienne Lenoir (1822-1900) a fost un inginer belgian care s-a făcut remarcat prin contribuțiile sale la dezvoltarea motorului cu combustie internă. În 1860 a brevetat un motor cu un cilindru, în doi timpi, care funcționa cu amestec de gaz de cărbune și aer și aprinderea era de la scânteie electrică. A construit un Hippomobile căruia i-a adaptat diferite versiuni ale motorului său. (Hippomobile era o mașină cu trei roți.) Motoarele lui nu erau foarte performante, și duceau mașina pe o distanță de 9 km în aproximativ trei ore. Una din cauzele ineficienței ar fi faptul că Lenoir nu comprima amestecul.

În 1863 Lenoir a susținut că o variantă perfecționată a motorului său a funcționat cu un derivat de hidrocarbură lichidă, numită benzen. Dacă este așa, atunci avem de-a face cu primul motor cu ardere internă care a folosit benzina. Oricum, motoarele erau destu de ineficiente și au fost perfecționate ulterior de Otto și Benz. Lenoir deși a produs câteva sute de motoare, a fost dezamăgit de realizările sale și și-a vândut drepturile de producție. Citiți și Enciclopedia Automobilelor Istorice – Jorge Lucendo 

13 ian 1962; Chevrolet nesigur la orice viteză?

Chevrolet Corvair
Cevrolet Corvair foto: Charles01

Ernie Kovacs, un comediant vedetă de televiziune, moare în Los Angeles după ce intră cu mașina sa, un Chevrolet Corvair, într-un stâlp de la marginea drumului. Ancheta poliției a ajuns la concluzia că actorul încerca să-și aprindă trabucul și a pierdut controlul mașinii. Accidentul este pretextul lui Ralph Nader de a scrie o carte (Unsafe at any speed) în care atrage atenția, și critică în același timp, asupra faptului că automobilele sunt lipsite de dotări de siguranță.

Ralph Nader este avocat și cartea lui se bucurat de un succes enorm. Un capitol din această lucrare este dedicat special mașinii celor de la Chevrolet. Nader aduce acuzații și arată într-un întreg capitol câte probleme de siguranță are doar acest tip de automobil. Cartea nu a rămas neobservată ci, dimpotrivă, va determina un curent de opinie prin care se aduc îmbunătățiri legislației și normelor de securitate. Vezi și Unsafe at any speed

14 ian 1914; Ford Model T se fabrică în 90 de minute

Marea inovație a lui Henry Ford, cel care a pus bazele industriei auto americane, a fost fără îndoială linia de asamblare a producției. Prin acest sistem de organizare se reduceau timpii de montaj, iar astfel un automobil Ford devenea mai ieftin. Deși Ford Model T se producea încă din 1908, abia în 14 ianuarie 1914 acesta a început să fie produs pe o line de producție. Prima linie a fost introdusă la uzina Ford Park Highland din Michigan, astfel că cele 3.000 de piese ale unui Ford T, primul automobil asamblat în acest mod, s-a redus de la 12 ore la aproximativ 90 de minute.

Henry Ford a mers și mai departe cu eficientizarea producției. A angajat un expert în ergonomie, o disciplină relativ nouă pe atunci, aceasta pentru a studia și reduce numărul de mișcări la fiecare loc de muncă. Pe parcursul a câțiva ani, până în 1927, rezultatele s-au dovedit a fi remarcabile. Un Ford a ajuns să coste de la 850 dolari la numai 300. Un automobil ieșea de pe bandă la fiecare 30 de secunde. Astfel, un automobil devenea mai accesibil oamenilor de rând. Vezi și Henry Ford and The Auto Assembly Line

15 ian 1979; Cel mai urât Ferrari din toate timpurile

Ferrari 312T4 a fost catalogat ca fiind cea mai urâtă mașină construită vreodată pentru Scuderie. A spus-o chiar patronul echipei, Enzo Ferrari. Cu toate acestea, mașina a fost foarte eficientă, ea fiind construită pentru a profita de absolut orice, pornind de la aerodinamică și terminând cu modul de construcție al motorului. A câștigat șase curse în campionatul F1 din 1979. Respectiv câte trei pentru Jody Scheckter și pentru legendarul Gilles Villeneuve. Printr-o comportare constantă, Ferrari 312T4 a produs unul dintre cei mai buni ani ai echipei italiene. În 1979 Ferrari a câștigat campionatul la constructori și a avut primii doi clasați la piloți, pe Jody Scheckter urmat de Gilles Villeneuve.

De remarcat ironia sorții în ceea ce-l privește pe Jody. Acesta, după ce a câștigat titlul mondial, singurul, s-a retras din F1 și a primit în dar mașina. Ironia sorții, căci în 1973 s-a pornit chiar o mișcare anti-Scheckter pentru a-l elimina din F1. Pilotul sud-african a fost considerat un nebun al circuitelor, mai ales după ce în ‘73, la Silverstone, a provocat cel mai mare accident din istoria curselor de Formula 1. Vezi Jody Scheckter pe Wikipedia

16 ian 1948; Ford și cabina de un milion de dolari

Anii de după război vor însemna o diversificare a ofertei pe piața auto din SUA. Și în special a camioanelor. Ford vine în întâmpinarea clienților cu introducerea seriei F la camioane, de la cele ușoare la camioane grele. Ford va lansa 8 modele, de la F1 la F8, de la ușor la greu. În prima generație de camioane din seria F se va face de fapt trecerea de la o linie de asamblare comună cu cea de la automobile, la o producție pe linie specifică.

ford 1949 seria f
Ford 1949 seria F ModelTMitch

Una dintre marile inovații ale acestei serii a fost cabina. A devenit mai mare, mai ergonomică și mai bine proiectată decât tot ce fusese până atunci. A primit numele de „cabina de un milion de dolari” datorită cheltuielilor care s-au făcut cu proiectarea. Ținta producției de camioane F a fost lărgită la clienții din mediul suburban, mici afaceri, fermieri, într-un cuvânt cât mai mulți. Ford a cunoscut un real succes cu aceste camioane din prima generație F.

17 ian 1953; Circuit de Formula 1 îndoliat în Argentina

Marele Premiu al Argentinei din 1953 de la Buenos Aires a fost poate cel mai dureros din istoria competiției. Era pentru prima oară când concursul se desfășura în afara Europei. Președintele autoritar al Argentinei de atunci, Juan Peron, observând succesul în competiții al lui Juan Manuel Fangio a decis să organizeze F1 și la Buenos Aires.

„Autodromul” construit în acest scop nu a beneficiat însă de măsuri de siguranță. Spectatorii au intrat liber și în mod gratuit. Este incert numărul acestora, unele surse spunând că ar fi fost 500.000 de oameni. În fine, publicul a ajuns pe marginea pistei. Unul dintre ei a traversat în mod imprudent și a fost ucis. O osie s-a rupt și roata a sărit în mulțimea de spectatori. Pilotul Giuseppe Farina a ieșit în decor în mulțime.

Ambulanțele care se deplasau la răniți au provocat și ele, la rândul lor, alte accudente. Pe scurt, au murit 10 persoane și au fost rănite cel puțin 50. Cursa însă nu a fost întreruptă, a fost câștigată de Alberto Ascari cu Ferrari, campion en-titre. El își va păstra titlul și în 1953. Citește și Marele Premiu al lui Peron s-a sfârșit cu un carnagiu.